Tuesday 14 October 2014

Activitati cu micuti pana in varsta de 3 ani

Multe mame isi grabesc foarte mult copiii... Aduna tot felul de jucarii, tot felul de sfaturi, de lucrusoare, deseneaza, eticheteaza... in sfarsit...zgomot si haos mult. Hai sa vedem de ce e foarte important sa educam copilasii intr-un mod select, organizat cu niste capitole...totusi.

Sistemul britanic (sunt scoli prin tara) pare foarte libertin si nu prea promite "ochiului"- agresat de atata culoare si setat pe anumite actiuni, activitati-ceva rezonant si de calitate. Sunt in sistem de ceva timp si imi doresc tare mult ca multe dintre mamici sa ia aminte. Supunerea fanatica intr-o metoda, inoportunul plin de jucarii absurde, diversificarea pana la refuz a mintilor atat de fragede sunt niste fapte ce ar putea sincer sa ia din elanul piticului si din frumusetea si dorinta naturala a acestuia de cunoastere si traire. Multe mamici decid pentru copii, multe mamici se joaca de-a copilul, multe alte mamici "se lasa la mintea lor".

Vorbiti neincetat cu ei, luati jucarii simple, din texturi diferite, aplicabilitate diferita, studiati indeajuns produsul inainte, vedeti cat se poate bucura de el si ce puteti face cu el mai tarziu. Apreciez nespus hainele, mobila si jucariile ce "cresc" odata cu ei. Sunt lucruri inteligente, sunt lucruri menite sa ofere schimbare si desi par scumpe ele chiar isi au pretul corect.

Foarte important sa ii ascultati, sa ii lasati sa se manifeste. Unii copii sunt muzicali, altii sunt logici, altii sunt indragostiti de natura. Ce descoperiti faceti sigur ca pe viitor sa iubeasca din ce in ce mai mult. Multi sunt parintii ce ordona, comanda, "ia zi si tu", "cum face curcanul", "ce culoare e asta", "uite tine ghidonul, tine directia". In primul rand trasul asta de limba si repetatul non stop sunt doar un fel tare rudimentar si atipic frumusetii copilariei. Actualmente specialistii si psihologii terapeuti, profesorii si unii doctori apeleaza la natura, apeleaza la materia cenusie in dotare si la ideea de a-si acumula informatia singur, fiind prea putin ajutat "din fata", condus, a-i fi aratat sau "pus pe tava".

Se spune, si pe buna dreptate, nu faceti usoara viata copilului dumneavoastra...desigur nimeni nu se gandeste sa il tineti nemancat ca isi gateste el :)) sau neschimbat sau neiubit. Face apel la ideea asta pe care o sustin eu aici. Vreti sa invete despre verde (DESPRE NU CULOAREA VERDE...) cateva zile puneti la dispozitie totul ce-i verde, evidentiati, acum e timpul unei repetari, e si normal, explicati, testati, papati...verde. Muzica...daca toata ziua e pe tv pe MTV si copilul invata numai ce e pe acolo nu va asteptati la o ordine sau la ceva anume de la el. Multe cantecele pentru copii au subliminal introduse niste cuvintele si niste sunete ce rezoneaza cu ei, stimuleaza creierasul intr-un mod bun.

Important este sa le luati pe rand. O camera in care au explodat 10 curcubee, au coborat din tv toate personajele de desene animate si sunt cateva lazi bune pline cu jucarii de tot soiul care si ele incep sa cante si sa lumineze, plus muzica de fundal (fie ea si clasica) il supra solicita si il face confuz si stresat pe micut... Camera poate avea stickers sau desene, poate avea si un tapet...cu o tema linistita (detest profund ideile parintilor care aleg ei pentru pusti/oaice roz sau bleu cu bleu-marin, nu e o lege, nu e normal si nu e o uniforma!!!! nu toate fapturile sunt printi sau printese si nu toate fapturile pe lumea asta se impart in roz si bleu sau pricess Sofia si Spider Man). Culorile relaxante ajuta si la un somn bun si clar o odihna buna (fara agitatie, fara bulversare).

Ordinea in camera a fost deja stabilita ca fiind destul de importanta pentru calmitatea puiului de a 2a zi iar prioritatile sunt clar inteligentele deja iesite in evidenta (talentul). Joculete cu lego, puzzle, desene pe tabla interactiva, trasee (mana, picior, corp) pe culori, pe poteci, burlane, jucarii cauza efect, o orga, xilofon, toba, gradina bunicilor, traseu facut din diverse materiale (in casa carpe, lanici, piele, poliamida iar afara putem alege nisip, pietris, frunzis, apa).

Multe mame inca se tem tare de a-si lasa copiii sa experimenteze liber. Multi pitici adora sa testeze cu gurita, cu limbuta, cu nasul, cu mainile sau picioarele, cu capul iar aici mamele se tem, se sperie si pun bariere! Pacat...Daca stii ca mama ca piciul tau nu inghite tot ce prinde (de prin casa respectiv bucatarie alese) da-i drumul si ai un pic de incredere in el, daca stii ca piticul nu baga in gura nimic si nu are prea mari sensibilitati lasa-l pe jos, lasa-l sa exploreze. Nu spun sa il lasi abandonat sau sa stai departe ci doar sa aiba senzatia de libertate, ca el a gasit si a vazut si a testat! nu tu i-ai dat, nu tu l-ai pus sa faca nu stiu ce...

Mult prea discutata "rautate" a copiilor la varsta de 2 ani...copiii in general nu sunt rai, nu sunt malefici, nu sunt distrugatori! Ei invata, ei isi aseaza cunostinte si trairi si sentimente, valori si atributii, aleg si testeaza si marcheaza si in special culeg informatii. Nu, eu, al meu, numai eu sunt foarte importante pentru mai tarziu. A imparti, a da, a fi supus, a face ca nu stiu cine, a fi dupa nu stiu ce model, a gandi si socoti inainte, a fi atent, a fi asa cum va doriti dumneavoastra nu este o alegere la aceasta varsta. Nu inseamna ca aveti un copil rau sau obraznic daca nu vrea sa imparta cu anumite persoane sau o anumita perioada. Nu inseamna autoritate si egoism dorinta de afirmare, dorinta de eu si numai eu, dorinta lor de EU CONTEZ, EU EXIST!!! Descernerea bunului de rau, diferentierea gusturilor de orice noima, forma, inteles se face doar prin acumularea prezenta, activa a necesitatilor fiecaruia...

Cu totii ne schimbam cat traim, cu totii abordam diverse stiluri si idei, cu totii avem unicitate si umanitate, cu totii putem deveni ce ne propunem (NOI), nu altii pentru noi. Activitatile se fac dupa placul copilului. Cine spune ca trebuie insistat de nu stiu cate ori face doar sa oboseasca si el ca a scos cuvinte degeaba pe gura si parintii care vor face treaba asta si copiii care stiu pentru ca sunt instinctuali cand vor face, cand vor avea nevoia si dorinta sa isi urmeze acele "curiozitati" din punctul lor de vedere, "trebuie sa" din punctul dumneavoastra de vedere.


Realisti contra umanisti

Sincer dragilor! Uitati ca ar putea fi comparate vreodata. Este un alt razboi foarte discutat la care de multe ori se aseaza o raceala stranie si destrama multe prietenii. Umanistii au multe lucruri de care trebuie sa tina cont plus creatia care sa fie pe placul tuturor. Mate-fizicienii au stiintele lor cu care jongleaza cu atata usurinta si mereu e loc de alte si alte momente pline de evolutie. Evolutiv este si scrisul si mai ales ce iese din mintea omului dedicat sau nu studiului de orice fel.

Cine pretinde ca umanistii ar fi superiori realistilor sau invers consider ca e departe tare de amandoua prin simplul fapt ca nu poate fi nici macar subiectiv privind una din cele doua traiectorii. Atat valoarea scriitorilor cat si toate descoperirile realistilor zic eu ca se unesc cumva in filosofia existentei si mai ales in tezaurul societatii de ieri, de azi sau de maine. Ador latura umana, umanista, scrierile, creatiile, necuvintele, metaforele, epitetele si intelesul de dincolo de cuvinte insa am o imensa admiratie celor dedicati realului (sau ce inteleg ei prin acest termen), stiintelor exacte sau intelesului calculat. Boemul, poemul sau romanul, psihologia ascunsa ce iese la iveala cu sau fara prestabilire, indarjirea sau explozia de cuvinte ce face sa aduca la lumina capodopere si imense insemnate intelesuri sunt egale in intelesul meu cu descoperitorii unor noi "functii", ecuatii, rezultate ce ajuta intreaga omenire. Ele se despart si se intalnesc, coexista si mereu vor avea o valoare neinteleasa de noi cei din "tabere" diferite.

Valoarea se masoara prin cu totul altceva decat o simpla nuanta...Realitatea o avem oricum fiecare si ideile le varsam in "societate" si unele idei sunt "spalate" ne fiind gamdite daca sunt bune sau rele (orice ar putea sa insemne aceste cuvinte) iar altele iau amploare si sunt ajutate, sustinute si apoi indoite, interpretate si refacute. Un ceva foarte fain face ca bunul sa fie bun, valoarea sa fie data de o varsta (un deceniu, un secol sau un gand) iar o descoperire fie ea scriere sau ecuatie se face cunoscuta si traieste cat o stea.