Tuesday, 9 January 2018

Agresivitatea si rolul ei

Probabil va fi mult contestat si foarte neinteles acest articol insa rogu-va din start stati un pic si inspirati, beti o cana de ceai dupa ce il cititi si reveniti (inainte sa dati cu pietre, rosii, oua).
Dragii mei pot doar sa va exprim extrem de cinstit ca agresivitatea are rolul ei. Oamenii agresivi au rolul lor si nu, nu vor/ va disparea NICIODATA! Generatiile actuale lesina doar cand aud cuvantul insa eu doar atat va spun: fiind hibrizi, fiind DOAR EVOLUTIVI si ADAPTABILI agresivitatea doar isi va schimba nuanta de manifestare insa nu va pleca, nu se va estompa si nici nu va face bine decat daca ajungeti sa intelegeti pe bune ce e cu ea. Ok, blamati, jigniti, ocarati parintii care si-au batut si inca isi bat copiii. Nu sunt de acord cu agresivitatea, nu cred ca e o metoda de rezolvare ci doar o metoda de rezonanta si de pura eliberare si clar de auto- aparare. Stati un pic si ganditi... voi credeti ca s-a ajuns in acest mod de exprimare doar din pura necunostinta?????? Nu nu! Aceasta este disperarea servita pe paine dragii mei. Timpurile traite si chiar si unele actuale efectiv au scos si emana inca disperare! Blamati fara sa ajutati parinti care se manifesta agresiv? Pai asta e doar un fel de altfel de emanare tot a unei agresivitati. Cuvinte triviale, expresii de nu s-au vazut ce incearca sa spoiasca si sa ce? sa agreseze, corect? Pai articolele acelea care spun si presupun ca nu raspundem cu agresivitate la agresivitatea copiilor si semeni... unde au concluzia? Pai nu se prea poate dragii mei decat daca esti specialist si sa va spun sincer, dar sincer de tot, si atunci se produc agresari insa subtile. De ce nu acceptati fenomenul si de ce nu treceti odata la tot ceea ce inseamna gasirea de inteles si mai ales de sens si de ecou al mesajului zamislit. Multa lume este impulsiva, multa lume este fix axata pe eticheta si pe "vizibil"... dar oare ce spune mesajul interior?

Cam cum ar fi ca in toate triburile care au mai ramas doar foarte putin atinse de mintile si ideile si resursele astor muuulti si tare "intelepti si evoluati" sa ii ia sammanul sau conducatorul tribului si sa ii judece si sa faca o intreaga manifestatie cu privire la agresivitatea dintre semeni... Mai ia stai asa! Mai e ceva, zacea pe undeva scris ca un copil iti va cere iubirea in cel mai agresiv si neprietenos mod... hm.. devine din ce in ce mai interesant! Toate spuse adunate... agresivitatea este o stare de o sensibilitate egala cu iubirea insa manifestarile sale produc tot felul de rupturi si deznodaminte stranii. Este perfect normal sa ocolim acest mod de dezlantuire insa va invit sa va intrebati specialistii ce-i de facut si de ce exista si cum il putem intelege. Nu e normal sa desfiintam ceva ce efectiv e scris in noi!!!!! Pe bune, respirati un pic, asa suntem toti! Agresivitatea exista si efectiv trebuie doar sa ii dai o sansa si un pic de terapie celui care adopta o astfel de manifestare.

Parintii care isi bat copiii cu siguranta ATAT STIU, asa au fost crescuti sau efectiv acolo au ajuns in disperare si auto- distrugere ori simpla mediocritate. Chit ca ai un copil sinucigas care este foaaaaarte greu de stapanit si invatat, chit ca ai un copil care doar iti pune nervii la incercare si efectiv nu exista forma de suportabilitate, chit ca tu ai fost batut "mar" si efectiv nu ai habar nici de ce urla astia pe la tv ca cica sa nu iti bati plodul, oricare tu si oricare eu avem nevoie de un raspuns in ajutor nu de o excludere! Cine naiba ne mai credem sa tot blamam si sa zbieram fie in scris fie cu vocea sau mai rau cu fapta pe cei care agreseaza?! Nu e normal, nu noi facem aceste reguli! Multi se cred semi zei sau rupti din rai si nu e cazul! Toti suntem unici, speciali, frumosi si mai ales veniti sa ne dam tot felul de lectii unii altora. Nu vad nici un CURAJOS SI DEZVOLTAT INTR-ATAT care sa ia situatia in maini in mod cat mai pe intelesul tuturor si sa instauram in scoli si orfelinate cursuri zdravene de rezolvare amiabila, blanda, revenire in iubire fara agresivitate... si stiti de ce? pentru ca nu se cunoaste o astfel de forma de supravietuire... Forma noastra de aparare, prima care efectiv iese la raport fara sa o chemam este agresivitatea. Singura forma care iese la iveala cand sunt lipsuri grave la nivel de baza (somn, mancare, casa, nevoile primare, da?) este agresivitatea. Credeti ca nu o veti intalni in tari foarte dezvoltate? Good luck! Fiti pe pace, respirati, gasiti solutii sa fim mai bine TOTI!
( atat de surzi sa fi devenit incat sa nu mai auzim si sa nu vrem nici cum sa facem bine in jur? Atat de grav avariati sa fim sa nu intelegem ca o imbratisare, o fapta buna si clar un raspuns la un plans si un Ajutor!!pot schimba foarte mult destinul constiintei colective? toti stim ca nu mai vrem... raspunsul e in voi! veniti cu rezolvarea, iubirea, daruirea fara sa va ajunga oboaseala, nu uitati de ce si de fapt pentru cine faceti toate acestea! Pentru voi! Pentru noi, pentru ei...)

Omul, dezvoltarea personala si minciuna

Un articol destul de greoi si amplu si profund. Nu este dedicat ci este dorinta de a indrepta cumva simtirile, termenii si apucaturile generatiei ce se zbate efectiv si se accepta tot mai putin. Traim intr-un paradox! Spunem la orice accepta, ne acceptam copiii si chiar daca nu ii intelegem (si cred eu si sufletul meu ca efectiv sarim peste o etapa) insa in noi, in sine nu acceptam mai nimic ci doar reprimam sau ne frustram. Din varsarea furiei extreme si din atatea judecati, din vorbele urate zamislite de oameni care au citit insa nu trebuie sa fie intr-o anumita pozitie sau intr-un anumit loc, si efectiv nu le convine chestia asta asa ca arunca cu pietre in cei care chiar trebuie sa fie in locul astora si chiar fac treaba buna... reiese enoooorm de mare inacceptare. Nu ne mai acceptam nici cu un aspect fizic peste care ADN-ul a aruncat un fel de existenta, timpul alta... paradoxal, inventam creme si leacuri si tratamente pentru a scapa de grasimea in exces, de riduri si semne de dupa nasteri sau repaos de la viata sportiva... Sunt intristata  si usor nedumerita. Avem raspunsurile fix in fata noastra, mai frumoase, rezonante si mai clare, cumva universul sta ca o carte deschisa insa noi efectiv ne acoperim ochii in continuare cu ceva si zicem pass!

Subiectul articolului este clar dezvoltarea personala. Aceasta dezvoltare la care avem adjuvanti, auxiliari, psihologi, terapeuti, coaches, healeri, clar vazatori, vraci, vrajitoare, shammani, pleade intregi de oameni cu har, ghizi pe bune. Mai avem si copy paste-uri sau wanna be-uri, tepari. Acei oameni care poate chiar au reusit sa investeasca intr-un curs sau o carte si care bine inteles ca reactioneaza interior insa le-o ia razna mintea sa spunem, crezand ca au gasit fantana care te face a tot puternic si nemuritor si dragalasii, din pur exces de zel ajung sa dezghioage si sa destrame si ceea ce fac bun cei din pleiada sa spunem asa, cei cu har, cu o astfel de structura. In secolul prezent si in 2018 oamenii efectiv nu vor sa mai sufere, nu isi mai accepta nici problemele, nici infatisarea si nici semenii.. e trist rau de tot! Este chiar egal cu refuzul dezvoltarii... Atat timp cat iti acoperi sa nu zic spargi oglinzile de langa tine (oamenii cu care interactionezi vrand nevrand), atat timp cat in loc sa te descoperi si sa iti adori templul- corp tu cauti metode doar pentru a-l schimba (desi corpul e doar o harta, niste pagini care efectiv iti arata vizibil unde esti si unde gresesti) suntem si esti foarte departe de un adevar pe care nici nu vrei sa ti-l asumi si nici nu il vei intelege prin ceea ce faci.

Avem traume, suferinte, lectii, oameni care vin si ne dau "la temelie" pana simtim ca se clatina si cerul. Pana nu intelegi de ce au existat si de ce vin nu vei putea ierta, parcurge, face pace. Anii trecuti aveam un soi de lectii acum, altul. Nimic nu poate fi usor datorita complexitatii noastre ca entitati existente in acest spatiu si in asemenea manifestare. Lectiile sau traumele, depinde ce am ales, exista doar pentru a ne face mai puternici. Cand zic ca nimic nu e intamplator, apoi nu zic doar cand dau de o persoana la care ma gandeam pe strada, zic ca, atragem si avem nevoie de intamplari, conexiuni fie degajari de conflict fie de dragoste, atasamente de-o potriva fiind tocmai precum suntem prezenti aici. Nimeni nicaieri nu o sa iti dea o lectie dragalasa, usurica, nimeni nu o sa te mangaie pe cap si sa zica... now fly! Ha ha! Am facut asa un soi de tragedie si un soi de trairi pasiv- apatice, depresiv- masochiste iar viata este pentru acel har divin, vital, frumos, colorat viu, infloritor.

Este teribil ce le facem copiilor! Este teribil si covarsitor ce ne producem noua! Suntem aceeasi oameni! Suntem aceeasi samanta, destul de modifcata insa fix inspre aceeasi greseala! Ce pacat! Generatii muuuult inaintea noastra au ajuns la extinctie din fix aceleasi greseli. Copii extra protejati, parinti dementi prin manifestari de tot soiul, fabricarea de erori si iluzoriu mai mult decat de iubire si de existenta in acord cu legile universului. Mereu le spun prietenilor mei: o relatie nu este doar iesit la film sau pur si simplu bun si frumos... astea-s pregatiri maica! Pregatiri penru lectii ce urmeaza! Nu va mai suparati pe ceilalti inainte sa va trageti o sedinta de meditatie interioara... atata risipa de energie, de materie si de existenta nu am vazut de foarte mult timp! Fiti atenti la mesaje, la semne, fiti blanzi cu voi, cu cei din jur. Doar voi va puteti da comfort si acomodare la lectii mai mult sau mai putin profunde. Lasati-va copiii sa traiasca si ascultati-i mai mult decat sa-i invatati... de ce sa ne ferim de trairi, de ce sa stam sa calculam si sa judecam mereu si mai ales sa cerem? suntem aici sa oferim si sa invatam, nu intelegeti? De ce nu intelegeti?

Saturday, 30 December 2017

Bunele maniere in retelele virtuale

De cele mai multe ori observ comentarii transante, atacatoare si de prost gust in retele de socializare din partea a diverse persoane cu grade foarte diferite de cultura si scoala. Totusi, cumva, acest mediu virtual unde bunul simt ramane probabil inchis in corp sau dupa vreo usa toti ne napustim unii asupra altora sau cu siguranta scrisul scoate si mai clar ceea ce ai tu de lucrat la tine (dinspre interior catre exterior). As vrea sa pun la punct cateva aspecte, regasind astfel niste reguli ce degaja bun simt si mai ales o atmosfera amiabila, destinsa, de care avem nevoie toti. Cateva sfaturi puteti gasi aici sau aici insa cred ca mai multe intrebuintari si garantat semnificatii le puteti intelege si parcurge in articolul de fata.

Incep prin a ma lega de propriile postari de pe propriul perete virtual fie el facebook, twitter, insta. Te gandesti la ceva, ai chiar ceva de anuntat sau un simplu check in, perfect! Maniera totusi trebuie sa fie pe intelesul tuturor. Daca de exemplu dai un check in fara o parere, fara a da de inteles ce iti place si ce nu, cum ai ajuns acolo... e fix un zero sau efectiv o lauda care deja este destul de exclusa de multi. Daca simti nevoia sa te descarci, sa faci o pagina de jurnal... si eu am fost sfatuita sa nu fac asta si in nici un caz chiar public sau pe grupuri, da-ti silinta sa iti ramana imaginea la care ai lucrat zeci de ani prin acumulare de cursuri, tabieturi si cunostinte macar la limita asimilarii informatiei. Fiind prezentata tuturor o pagina de jurnal, o parere, o forma de manifestare TREBUIE sa iti asumi comentariile si unfriendurile si reactiile clar venite in echilibru si perfect proportionate cu degajarea persoanala. Judecatile intre colegi, parinti, companii, sunt efectiv de prost gust si chiar daca au un efect de PR de guerrilla acolo vor si ramane si culmea, de multe ori persoanele angrenate in fel si fel de discutii cu injurii si judecati care de care mai bandajate in cuvinte parca desfigurate si asurzite, discutii in care etichetam si efectiv ne dam mari ca noi detinem adevarul absolut nu fac decat sa DISTRUGA!!!! amicitii, prietenii, convietuiri, comunitati, imagine, samd. Este extrem de grav sa ne ratoim atat de anost si efectiv tรขmp fara sa cunoastem vocea interlocutorului, fata, mimica, cazul respectiv in totalitate. Afara de graba de a ataca, de a intra in defensiva, graba de a biciui si batalia orgoliilor deja jenanta si penibila multi dintre noi simtim nevoia sa taiem efectiv "in caren vie". De ce atata agresivitate, atata departajare? Oare nu se intelege efectul? Ramai singur... e mai greu sa lucrezi la tine singur, e oribil sa fii singur!

Cand efectiv dai cu degetul pe ecran si iti atrage atentia ceva... un eveniment, un post, un comentariu, o discutie, niste poze... sfatul si mai ales rugamintea mea de la suflet la suflet este sa fiti retrasi, ramaneti impersonali, formali, degajati chiar daca sunteti perfect cunoscatori iar daca nu, sincer nici macar un like nu as atribui in aceste conditii si sa va spun de ce. Daca dai like macar citeste toooot ce scrie la detalii, intereseaza-te deschizand linkurile si pozele din discutia evenimentului, da un "interested" macar ca sigur nu vei fi prezent si doar mai apoi incearca, in mod cat mai delicat sa iti exprimi simtirea. Chiar azi nenumarate persoane si-au dat cu parerea fix precum gastele despre un eveniment despre care nu au inteles ce presupune si ce are la baza. Ce-i drept titlul isi merita aceasta pedeapsa, etichetari, vorbe de prisos si "dat de toti peretii" si inca nu s-a intamplat respectivul eveniment. Multi nu au citit tot, multi nu au stiut despre ce vorbesc chiar cu totul insa peste 10 oameni au vorbit despre asta in niste "note" aspre", daunatoare in special comunitatii deoarece majoritatea sunt oameni foarte importanti si foarte bine stiuti in judet... Ne arogam niste drepturi care nu au sens si nici bun augur... sa dai din degete sa scrii prostiute si mai ales fara sa stii siiiiigur despre ce e vorba in acel eveniment e foarte grav!!!! Sa te apuci sa jignesti si sa arunci cu cuvinte e si mai grav. Lipsa de respect virtual, aceste nesabuinte si atata superficialitate dauneaza grav relatiilor inter umane, perceptiei initiale de la om la om. Feriti dupa niste ecrane luminoase dezlegam egoul si il facem cadou crezand ca totul ne este cuvenit... revin la bunul simt!!!! Revin la masura de binete, la stima de sine si la faptul ca poti fi un curcubeu intre norii cuiva. Cunoasteti foarte bine detaliile si doar apoi scrieti ceva si doar daca insemnati ceva in domeniul de activitate al acelei recenzii, altfel sunt diverse posibilitati de vot sau manifestari raportate la reactiile umane.

Cand vezi un eveniment si il vezi si iti trezeste ceva si dai going... te mai si interesezi cu un telefon, ba mai si dai confirmare de participare... practic rezervi un loc, provoci niste asteptari, niste resurse... e grav daca nu te si prezinti, e si mai grav daca nu te sinchisesti prin orice forma sa nu anunti ca efectiv nu poti sa vii nici tu, nici un prieten sau inlocuitor. Vedeti voi, oamenii care vor sa faca, oamenii care isi dau silinta sunt mereu descurajati de astfel de intamplari sa le spunem... sau de astfel de situatii. Prioritizarile personale spun foarte mult despre tine! Atat timp cat si confirmi si ocupi astfel o sticla de apa, un corn, un scaun, orice, nu imi pasa... efectiv ii poti lua sansa altuia. In primul rand ii iei sansa celui ce a inchiriat o sala, a platit pt apa ta, a platit un fotograf unde sigur te-ai fi etichetat tu cu mandrie... de ce ar mai face cineva ceva pentru dezvoltarea sau bunul tau plac atata timp cat tu te comporti asa... e si mai grav cand asa ceva se intampla la un eveniment gratuit... rasu plansu pe cuvant. E vorba de respectul de sine, e vorba de principiile pe care trebuia sa le fi dobandit pana la varsta asta, e vorba clar, de imaginea ta. Deci daca nu te prezinti si totusi ai dat join sau going si ai si confirmat ca vii adu un prieten, un sot, pe cineva interesat, da-ti silinta si fa echitabila treaba asta... pierderea e de ambele parti si e pricinuita de tine!

Cand reactiile prin emoticoni sau emoji sunt cumva destul de greu de inteles de catre cel ce a postat ceva... sinchiseste-te sa te explici. Trebuie foarte bine inteles ca mediul virtual este mama sau miezul sau nucleul zamislirilor temperamentelor si educatiei noastre. Este clar mai aproape de sine de emotii si mult peste controlul nostru. A fi respectuos, retinut si a incerca sa fii cat mai placut si mai putin agresiv si mai mult idealist este foarte important. In era in care toti suntem geniali si specialisti si coaches si efectiv stim tot si toti cu siguranta suntem oglinzi unii pentru ceilalti, va rog, tot de la suflet la suflet... lucrati cu grija la ceilalti, aveti grija de voi prin a va respecta, emancipa cuvintele si reactiile, fiti blanzi, acordati respect, bun augur. Daca va sunt straine aceste cuvinte va pot indruma sa degajati zambete nu ranchiuna, va rog sa subliniati caracteristici pozitive sau care v-au atras atentia placut. Ce este negativ trebuie expus intr-o forma efectiv clara, respectuasa, obiectiva, scurt si la obiect! Suntem toti in sfera nedreptatii, rusinarii, lipsei de empatie si a batjocurii, e cazul, secolul si momentul sa schimbam modul de abordare! Fiti pozitivi, concisi, optimisti, dovediti si manifestati iubire! Va invit sa ne zambim virtual si sa lucram unii la altii cu mai multe efecte de tandrete si respect!

Wednesday, 15 November 2017

Scrisoare adolescentelor (sau ce incepe la voi fetelor la 12 ani)

Ah, am zis sa nu scriu, sa ma abtin, sa nu ma bag insa nu imi poate tacea gura si nu vor mainile sa se opreasca pana nu termina ce am de spus! Dragutelor, mai mult sau mai putin iubite de "soarta" stati cat mai mult copii! Copiii au cele mai putine respaonsabilitati, cele mai multe ore de joaca, au cele mai frumoase momente si zile de nastere si toate sunt aranjate de parinti si bunici. Copiii au cele mai frumoase manifestari si culmea chiar si barbatii se dau in vant dupa accentul copilaresc salbatic. Mereu privesc cu atat de mult amar si scarba si oripilare atatea fete cu obrazul ROOOZ de fard, cu unghii de cativa centimetrii buni, un Iphone sau Samsung impaslit de Swarovski si aur, cosuri ascunse de Channel sau cine stie ce nebunie normal, mult prea scumpa. Tocuri, parfumuri, gene, genti, bla bla bla!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Gesturi atat de vulgare si atat de "out there" vis a vis de baieti!!!!!!!!!! OMG! De ce toate astea? de ce? Chiar credeti ca va va placea cineva vreodata mai mult decat voi? Am ajuns la o varsta ce apropie 40. Am facut multe prostioare, am si invatat mult, am experimentat dupa 18, 19 ani si ce voi vreti sa experimentati de pe la 13- 15 ani, am gadgeturi si conditii si tocuri si nume "cu greutate" mereu in preajma mea, am ce visati voi si ce nu. Un singur lucru ne difera! Eu ma iubesc pe mine! (si pe copiii mei, logic) Eu ma plac pe mine in cea mai mare parte asa cum sunt! Stiu, Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine...pot sa va spun doar atat! Una e sa definesti niste trasaturi, una e sa repari sau maschezi finut anumite cicatrici sau cosuri sau semne de nastere, alta e sa iti bagi buzele in fiecare zi in diverse chestii sa ti se umfle ca dupa bataie si sa iei cine stie ce pastile ca sa slabesti aiurea samd... Pe cuvant fetelor, domnisorelile acelea dragalase, pline de inocenta sunt cele mai placute de baieti! Ok, epileaza-te, fa-ti parul, ingrijeste-te insa acest trend over rated de diva like, aceste ifose si atat de multe, prea multe masti de femeie matura si poternica... ih! bleah! Acceptati-va rolurile si lucrati cu sarguinta la ele. Nu toate aveti buze carnoase sau culoarea unui capuccino catifelat si savuros! Nici toti barbatii nu mor dupa fix acest fashion label! Sunt multi indragostiti de arta, de perspicacitate, de zambet natural, de niste forme exact asa cum sunt ele lasate de Dumnezeu! Fete la clasa a 12a mai voluptoase si deschise si mai kinky decat in filmele porno, da-o in colo de treaba ca fiecare rol isi are si timpul si farmecul ei, frumusetea nu inseamna agresivitate! Chiar nu va poate nimeni egala in ceea ce sunteti in stare sa debitati! voi! fara un parfum, fara un stil aparte, fara o eticheta si atatea masti! Sexul asta nu a fost lasat sa fie facut de copii! Este efectiv o mare tampenie sa incep doar sa ma gandesc si sa imi amintesc la discutiile auzite despre profesori, despre sex oral cu nu stiu care (cu bani, logic), betiveli si furaciuni de la parinti! Doamne fereste! Eu asa ceva nu am facut nici dupa 20! E f important sa iti gasesti iubirea si de sine si pentru partener, e foarte important, interesant si extrem de important pentru tine, familia ta si pentru familia care o vei zamisli la un moment dat ca intimitatea sa fie la cote maxime cu sotul, cu partenerul ales... Poate unele dintre voi va ganditi vreo clipa la concurenta... nu exista asa ceva! Fiecare e unica, deosebita si cu siguranta are foarte multe daruri pe care trebuie sa stie sa le etaleze! Nu este o cursa pentru ascunderea defectelor si operarea partilor ce sunt altfel decat asa cum gandim ca ar fi estetic! De fapt ce este estetic? si de ce conteaza mai mult decat cultura generala, proiectele in care sunteti implicate si inteligenta emotionala? Eu, posesoare de 2 baieti va garantez si va declar cinstit ca ii voi invata sa placa omul ingrijit, femeia in toata deplinatatea cuvantului, inteligenta emotionala si responsabilitatea, asertivitatea, bunul augur! Una este eleganta, alta este prosteala, vulgarul, sclavul banului! Voi decideti! Vedeti ce vreti sa faceti peste 20-30 de ani cu toate selfiurile si tonele de creme si fard atat de departe de a fi necesar...

Tuesday, 14 November 2017

Ai emotii deci existi!

Un eveniment plin de surprize. Unele foarte placute, altele prea putin placute. Un eveniment care a redat metode de a infrunta si alunga frica, furia, frustrarea (paper therapy, EFT, respiratie, scrisul pe o foaie de hartie sau de ce nu mototolirea, strangerea unei hartii cat mai strans). Un eveniment foarte frumos si bine pregatit de toti cei 3 traineri (care desi nu s-au sincronizat in agende s-au sincronizat in fata publicului mai mult decat as fi sperat). Un eveniment care a evidentiat si a initiat invitatia la a fi original, a trai si a intelege emotiile si a le reda in termeni ce le definesc. De foarte multe ori este lasat loc de interpretare atat la nivel lexical cat si la nivel empatic si dezacordurile astfel infiintate ne departeaza foarte mult de intelesul propriu. Titlul ales de Claudius este unul frumos si real deopotriva, fara emotii nu suntem reali, nu transmitem mai nimic si nu ne putem intelege pe noi. Am avut placerea sa gust din cafeaua Liegeois si sa ma bucur de amintirea evenimentului prin poze facute de Photografeelings. Partea mai putin placuta a fost faptul ca oamenii in general nu isi mai tin promisiunile sau confirmarile. Au fost persoane care, daca au sunat, au sunat cu aproape o ora inaintea inceperii evenimentului sa spuna ca nu mai vin... prea multe asteptari avem de la cei din jur si prea putine de la noi... un echilibru probabil nu ar fi de prisos. Eu multumesc foarte mult si invitatilor si trainerilor si celor de la Vigo pentru gazduire si minunatul comportament ce l-au avut si daca vreodata voi mai face vreun eveniment sper sa vad entuziasmul prezent decat cel virtual. Multumesc tuturor pentru feedbackul pozitiv si pentru aplauze si aprecieri si implicare.

Thursday, 7 September 2017

Septembrie. Luni

Neata! Tot m-a trezit piciu pt pipi ma gandesc sa va povestesc despre anxietatea inceputurilor de scoala in postura de teacher si mama. Ah, septembrie, what an asshole! Imi fura vara in fiecare an, ma pune sa strang activitatile cu si despre apa siiii fuck! Incepe scoala. De cand ma stiu un pic mai mare am stat prin scoli si gradinite si trebuie sa va confirm... despartirea de mami si casa e grav de urata! Copiii care nu sunt dusi la ateliere si in vizite si parcuri si muzee si in excursii simt o ruptura foarte mare. Un numitor comun sensibil este si copilul alaptat pana mai tarzior (nu ca ar fi rau, ba chiar bine)
Ei, dragele mele vin la gradi sau la scoala de dimi si dragii de ei vin cate unul, cate unul si va spun cu siguranta ca plansul de despartire in 85% din cazuri este doar de 2 minute, 15 minute in cazuri mai grele. In primele saptamani cand se fac schimbari (trecem din curte in clasa, ne spalam pe maini, incercam un pipi) se mai plange de sperietura de nou si cumva, noi, chiar daca mereu prea putine gasim si cuvinte in romana si in engleza si o mangaiere sau luat in brate si un servetel sau spalat pe fata. De obicei ei simt cand pleaca, cand vine mami sau tati sau bona si pt ca e despartirea din partea asta dar si de dor se starneste un plans mai tare. Septembrie si octombrie e f greu pentru ca de f multe ori daca incep 2 sa isi aminteasca de mami sa zicem ca isi vor aminti toti. In cazuri extreme, daca nu reuseste nimeni din gradi sau scoala sa impace micutul este sunat parintele sa vina sa il ia. In gradinitele particulare este data acea perioada de acomodare pe care e bine sa o incepeti din vara... cate un privit prin gard, venit la joaca o ora, apoi joaca si masa... in septembrie sa fie mult mai usor. Va pot spune doar atat: eu pana in prezent nu am intalnit educatoare sau profesoare care sa imbranceasca sau sa se poarte urat sau sa le vorbeasca urat, sa tipe anume la un copil. In general am ajutat si la schimbat si la spalat si la mancat. Cazurile de trauma sunt raricute si clar e ceva negativ de ambele parti... parintele este terifiat el ca isi paraseste puiul, educatoarea nu stie sa gestioneze cazul, nu sunt pe aceeasi lungime de unda de loc... altfel, nu prea exista! Copiii se acomodeaza cu ceilalti in mai putin de 20 mnt de cand au pasit in clasa si daca au fost incurajati acasa sa fie atenti si blanzi si sa asculte de maturi e chiar placut. Anxietatea de separare revine dupa fiecare vacanta, pana tarziu, dupa 8- 10 ani. E f bine sa ii sustineti si incurajati si sa va si jucati (daca faceti vreodata asta) de-a gradi si scoala si daca puteti sa ii si luati la job la voi sa vada ce si de ce si cum. Am avut copil care a plans inconsolabil cu maica-sa langa noi, in maxim o luna jumatate eram cele mai bune prietene si asa am si ramas, au trecut 12 ani de atunci... am avut copil care mi-a plans o saptamana pana mi-a vomat pe picioare... we got this, rar e f greu, des e foarte bine. Lasati teama la o parte, cunoasteti bine cadrul didactic, dati-i detalii cu ce e f important pt confortul real al piticului si lasati-va si un pic ghidati de personal. De multe ori ibcercam sa ii lasam sa pape singuri si ii ajutam la final, de multe ori ii invatam sa se stearga singuri si ii aratam inca o data la final. Sunt necesare lucrusoare de "tavaleala" sau mai multe seturi de uniforma si e mare nevoie sa intelegeti ca jucariile care nu isi au rostul sunt un rau facut pt toti atunci cand sunt aduse. Vb aici de truse de make up, lego, truse de dr, tiara si baghete magice. In primul rand noi ne programam activitatile cumva sa implice toti stimulii (in cazul meu si al unor gradi particulare) si chiar e greu sa stau sa ii despart de jucarioara respectiva (pe fiecare in parte) mai ales cand nu o pot folosi in activitatea mea. In al 2lea rand o vor vrea si alti copii iar cei cu excess de zel i-o vor smulge sau rupe. Asa ca pentru evitarea discutiilor interminabile si rugamintilor fierbinti ce ne termina timpul altfel decat eficace eu mereu rog parintii sa aduca doar jucarii sau lucruri de confort: esarfa mamei, un animalut de plus pt somn, o blankie (paturica), o ceva fix pentru imbratisat si miros si nu alte jucarii cu multe piese. Fetitele cu agrafe si clame si n elastice de par sunt sfatuite sa vina cu cat mai putine... atat timp cat culoarea unui pahar de apa le poate strica ziua unor copii, dati-va seama cum e cu minunile alea mici. In alta ordine de idei... va implor ca atunci cand il/ o vedeti schimbata la fata, fara stare sa nu ii aduceti! Mamele isi cunosc copiii cand ii apuca o febra, un excess de ceva... alergii samd. Habar nu aveti cat de greu e sa stai cu medicamentul pt fiecare sa mai stai sa il si convingi sau mai ceva sa stai dupa ceas sa ii dai la ora potrivita. Eu nu incurajez de loc aducerea copiilor bolnavi in gradinite sau scoli si tot singura mi-i cresc in proportie de 80%.
In alta ordine de idei eu vb cu mamele care oricum primesc raport cu poze si schema pe mail despre ce vb la clasa si ce mancam. Eu mereu incurajez ca si parintele sa faca ceva in sensul activitatilor chiar si cititul seara sau inventatul povestii sau un cantecel in tema sau dat in meniu in weekend, incercat sa vedem reactii. E foarte important de stiut ca ei sunt in mare parte fix pe dos de cum sunt acasa. Nu va minunati daca aflati ca e f cuminte sau din potriva e pericol public. Face parte din dezboltare. Pentru parintii cu frici legate de cazaturi pot doar sa va spun ca grija exista, nu putem sa gestionam ce nu puteti gestiona nici voi, acele acte de cateva secunde care , da pot fi lovituri zdravene. Eu am o vorba pr copii carora le-am dat viata ๐Ÿ˜‚ daca nu-I la cap sau la genitale se repara ๐Ÿ˜‚ fiecare le stie si le traieste cum poate insa trebuie sa fiti pregatiti sufleteste si pt astfel de cazuri. Eu va doresc un an bland, plin cu rabdare si zambete si explicatii care sa prinda, cadre cat mai eficiente si jucause si neobosite si mult curaj! Le e mai bine in colectivitate ✌✌✌✌✌๐Ÿ˜‡๐Ÿ˜‡๐Ÿ˜‡๐Ÿ˜‡ se invata mult mai usor si mult mai multe si la timpul lui. Daca ma intrebati pe mine... pe cei cu personalitate de lider I-as da de la 1 an si 8 luni, pe cei mai sensibili de la 2 ani si 8 luni... sensibili nu inseamna cocolositi si  crescuti in panica (aici recomand dupa 4 ani acomodarea la grup) sper sa va fie de folos

Thursday, 8 June 2017

cu si despre soacre, educatia de-acasa

Este o scrisoare dedicata soacrelor pe care le-am intalnit si suportat personal. Orice asemanare este efectiv intamplatoare.

Sa ma prezint, sunt Ana, am 34- 35 de ani si am o mama perfectionista care m-a crescut extrem de riguros de ai fi zis ca ma vinde regelui, ma rog, ma casatoreste sa spunem asa... Balet, engleza, pian, cor, informatica, patinaj, scoli bune bla... n diplome, n cursuri, n sfaturi. In casa, am ajutat moderat, nu mi-am dat silinta, nu am frecat la geamuri decat atunci cand am vazut ca nu mai poate mama... pentru ca MAMA face totul. Ma deranjeaza teribil acest concept si m-a deranjat mereu!!!!!!!!!!!!! In primul rand mi-as fi dorit cand eram mica sa ajut mai mult insa mereu se baga tata sau chiar mama ma indeparta de la treburile casei ce prezentau un anume pericol... Am 34 de ani si nu stiu sa curat corect cartofi... nu inseamna ca nu fac (nu mereu).

Nu inteleg lucrul asta pe care l-am vazut la toate soacrele mele!!!! Ei, copiii lor, nu stiu sa faca nimic sau nici nu cred ca trebuie sa faca ei asa ceva... Ok, e sef, e director, e ce naiba a invatat sa faca sau ce au adus pilele in prim plan... cand vine acasa de ce sunt ciorapii lui mai mult sau mai putin imputiti si transpirati peeeeeste tot????? De ce nu isi calca, de ce nu isi spala? de ce nu stie sa gateasca nici macar un sandwich???? Doamnelor cat de mult si ineficace distrugeti relatiile cu viitoarele nore? E extrem de important ca aceste lucruri marunte sa fie cunoscute inca din primii 2 ani de viata!!!!! Ordinea, organizarea si auto disciplina ne ajuta sa ne intelegem rostul in viata si sa ne pastram curati si in conditie optima pentru orice conditie, intamplare! Ce e atat de greu de inteles si nu inteleg de ce,... departajarea asta imbolnavitoare... doar ea trebuie sa spele sa calce sa faca ordine, sa faca curat, sa stranga dupa el, sa il impace, sa il iubeasca, sa il mentina fericit, sa ii tina programul, sa si sa si sa... ok! sa zicem ca sunt secretara, sunt amanta sexy senzual balamuc, sunt bucatareasa, sunt mama, sunt menajera si probabil alte inca multe deja inventate joburi si chiar bine platite.... banii lui unde sunt? respectul sau fata de sine si de mine unde sunt? educatia emotionala unde e? si, sincer, daca eu fac totul, lui ce ii ramane????? Poate voua vi se pare corect insa eu cred altceva.

Eu cred ca fiecare om de pe planeta TREBUIE sa stie sa curete si sa ordoneze tot ce ii apartine si sa preia din functii cand jumatatea este bolnava sau lipseste pentru o perioada. Consider ca trebuie sa stie sa isi gateasca si sa isi faca singur poftele si sa se imparta egal treburile familiei. Cred cu tarie ca educatia celor 7- 10 ani de acasa este cea mai importanta si cred si mai mult ca trebuie invitati copiii sa faca tot ce pot! Alintul asta tamp de care aduc mereu vorba femeile invatate cu hฤƒi rupul sa il faca ele cui vor insa iubitilor, sotilor, nepotilor, copiilor pe care nu ii tin pe langa cainii legati din curte nu ar trebui nici sa le dea drumul si nici nu ar trebui prezentati altfel decat cum sunt crescuti!!!!!

Cred mult ca daca soacrele stiu asa de bine ce ii trebuie odraslei chiar ar trebui sa probeze ele inainte cum si ce cu viitoarea ... nora sa zicem... adica sa vada si sarmana fata cu cine sta de vorba asa din start ca hormonii nu sunt de ajutor in primele luni... de loc! Va intrebati probabil cum o fata asa educata si stilata si cu atatea pretentii a inimerit cu asa plocoane... Va raspund imediat! In primul rand si eu am fost o alintatura nefireasca pana la 14 ani, tind sa ma indragostesc lulea si sa dau drumul aripilor si invit la viata, la culoare si la iubirea neconditionata si nu in ultimul rand, consider ca TOTI NE PUTEM SCHIMBA! Nu avem niste etichete reale, nu suntem intepeniti si nici nu e normal sa crezi ca doar tu stii sau doar tu ai dreptate sau un lucru e doar intr-un anume fel!!! Universul se misca, sfintii toti au fost in pelerinaje, experientele difera si la fel si oamenii... regulile colectivitatii, societatii sunt cele de supravietuire si mentenanta intr-o anume armonie intr-un anume fel de a facilita pe ceilalti cu existenta ta... suntem diferiti dar nu inteleg de ce aceste reguli se deformeaza.

Faptul ca indepartam copiii cand ne este mai greu si mai ingrozitor, faptul ca nu ii punem sa faca treaba in casa si oriunde mergem, faptul ca de multe ori credem ca ii protejam cand ar putea veni cu ajutor, sustenabilitate sau suport moral sau chiar rezolvari e chiar aiurea!!! E extrem de fals sa iubesti doar in inima sau in interior iar cu fapta sa faci fix invers... e dureros si duce la multe boli de toate felurile (somatizari sau psihice). Orice femeie care curata, ordoneaza, spala, strange, calca, are grija de activitatile copiilor cat de cat, de hainele copiilor si ale tuturor din casa, care are un job extrem de plin de cerinte si implicare, orice mama care se ingrijeste de sanatatea tuturor si de majoritatea detaliilor atat pe plan personal, social cat si se implica in cuplu merita un sot macar la fel de priceput! activ si implicat! este frustrant si extrem de neplacut sa iti dai silinta in fel si chip si efectiv sa vezi ca orice ai face el sau ea nu stie, efectiv nu stie de ce esti suparat (de oricate ori i-ai repeta)... (pentru ca da, orice rutina devine chiar suparatoare atat timp cat este spre involutia mea ca individ)

Un alt total non sens este placutul asta bata-l vina... nu imi place cu cine umbla fi-miu, e o influenta negativa.... ok, nu decizi tu!!!!!!! Nu putem decat sa fim alaturi pozitiv si sa explicam ceea ce simtim si in special sa incercam sa reparam inteligent ceea ce e altfel decat trebuie  acolo la copilutul, odorul nostru de a ajuns sa atraga asa ceva in viata lui... Nimic nu este intamplator, totul este o lectie, o poveste necesara atat noua cat si celor ce ne sunt urmasi! Este teribil de anost si de ingrozitor sa vrei sa scapi de nora sau de logodnica sau sa nu realizezi cat de grav de rau poti produce cu o atitudine plina de indignare si judecati ireale!!!!

Faptul asta ciudat pe care toti il infaptuim... a nu ne lasa unii pe altii, a nu da prezumtia de nevinovatie, a nu sta macar cateva minute sa ne intelegem unii pe altii cred ca e fatala! Cred ca e grav de malefica si clar distrugatoare! Nu cred ca prin  acest articol voi indrepta mai multe soacre spre a avea mai multa rabdare sau mai multa intelegere sau mai mult bun simt dar cred mult ca cei tineri implicati chiar trebuie sa evite maxim aceste erori atat de asemanatoare cu gazele si deranjamentul la stomac dupa mancarea cu prea multa pofta a unor mere padurete nespalate... (spirit de gluma, in realitate e mult mai rau).

In orice caz, indemn la mai multa detaliere si comunicare a tot ceea ce simtim, la mai multa deschidere, incredere in sine si in special abordarea macar cu tact si mult calm a unor neintelegeri sau diferite priviri per ansamblu... trivialitatile si comportamentul urat, dispretuitor si plin de nesimtiri nu rezolva nimic (poate doar o karma)