Sunday, 21 January 2018

In vizita...

Si ma duc (invitata fiind de sotia lui si prietena mea) in vizita la ei pentru ca mi-era dor si mie si copiilor sa ne vedem sa mai radem, sa ne mai stim si jucam/bem ceva impreuna. -Acest articol este intr-adevar desprins din realitatile traite insa nu reprezinta doar un anume caz ci efectiv ce mi-a atras atentia in mai mult de un an de zile.-

Intru grijulie, descalt, dezbrac, dau cadouri daca am avut timp si bani sa iau si bag imbratisari, ador momentul imbratisarilor cu prietenii si familia. Se fac departajarile, copiii pleaca spre camera copiilor, incep rasete si vorbe si joaca. Noi astia mari punem un ceva in pahar si incepem si noi sa vorbim. Trece un pic de timp si incep copiii sa mai vina sa ne roage cate ceva, sa ne intrebe cate ceva, sa se conecteze, bla... ok, noi mamicile mereu sarim ca apucate si ne rupem discutii, firul epic, ne luam de la gura, inghitim repede sugrumand amigdalele gura de vin sau suc si raspundem repede micutilor atat de neajutorati si atat de mult in nevoie de a afla... cine stie ce chestie... acum... in majoritatea vizitelor se face inevitabil o departajare: copii, tati si mame sau femei... neintelegerea mea este de ce naiba femeile mereu sunt pe post de bucatarese, de menajere, de entertaineri si dictionar ambulant pt copii, terapeuti si mai ales hranitori de trib. Barbatii ies in curte la o tigara sau trabuc, la masini, la centrala termica, la fundatia casei... caini sau orice ii face sa iasa, poate la vreun part in grup... habar nu am ce fac astia afara. Mai tipa sau mai iau cate un vlastar (copil)la intrarea in casa, mai hranesc de 2, 3 linguri vreo progenitura, ii face sa rada pe toti un minut si culmea... iar pleaca... seriously? Sunt farfurii de strans, musafiri de intretinut... copiii deja mai obositi devin iritanti si iritati... Atat de mult cred si imi doresc sa vad o familie in care barbatii, sotii, amantii, concubinii, iubitii isi iau si ei copiii si se joaca si intra in lumea lor, iau bebelusii sa ii schimbe si sa ii iubeasca, iau din pura initiativa copiii. Chiar nu se intelege de catre nimeni ca mai ales in aia 2 ani in care noi in mare nu stim decat stat cu copilul in brate, stat de schimbat si spalat si ascultat mozart for babies, spalat vase, spalat lucrusoare, pus la loc de 1000 de ori pe zi, adormit, linistit din plans si dureri si tantrumuri, noi chiar avem nevoie de maxima implicare din partea tatilor ? Pe langa asta... frumos si decent ar fi daca si numeric suntem mai multe, macar in vizite sa ne lasati un pic in pace fara sa ne intrebati la fiecare 5 minute... ahm... mami, asta micu vrea nu stiu ce, ii dau? mami asta mica vrea sa mergem... bla... Sotii perfecti nu exista dar nici nu faceti prea multe in sensul asta. Majoritatea efectiv ramaneti in viata voastra, cu ale voastre si va invartiti in ale voastre si atat. O familie are nevoie de aceeasi implicare din partea fiecarui ins. Nu despre implicarea aia obsesiva de care amintiti voi mereu... oh, pe mine pica sa aiba ce manca, ce scutece si haine sa cumparam, asigurari medicale si facturi... NU! Pe voi pica sa fiti tati! clovni, bucatari, doctori, menajeri, la fel ca noi. Majoritatea femeilor intr-un fel sau altul va ajuta si la bani... voi pe noi prea putin! Tu discuti despre masini sau job sau sport... eu de ce nu as face-o la fel de liber ca si tine? Daca diverse vizite implica grija pentru copii mai luati-va si asumati-va acest lucru domnilor... s-ar putea sa primiti si ceva tratamente speciale pentru treaba asta. Happy mom, happy family.

Vorbind despre tratamente speciale... de cand nu ati mai fost... acolo... doar si doar pentru ea... Prea multe cupluri pierd nuanta intimitatii, acel incitant si acel fabulos de la inceput datorita lipsei de intelegere si de empatie. Si noi, femeile trecem prin niste perioade care chiar ne schimba intreaga fiinta dar nici voi nu reusiti sa intelegeti ce-i cu noi... sa gasiti rezolvari in aceasta privinta (alta decat a inlocui femeia sau de ce nu orificiul)...

Revenind la vizita... serios ca nu reusesti sa ii gasesti paharul ala roz sau cu spider? Pe cuvantul tau ca te simti pierdut, nesedus si abandonat pentru cateva ore incat copiii inevitabil ajung tot la mame sau doamne? Eu sincer as face legi scrise care sa descrie bunul simt in vizite!!!!

Statul pe telefon imi pune capac. Aici as fi in stare sa degaj multe vorbe chiar fara sa le regret... E efectiv anapoda si extrem de lipsit de bun simt sa stai cu capul intr-o mana si sa vorbesti sau scroll aiurea intr-o vizita, ieseala... Afara de faptul ca altii poate chiar ar vorbi cu tine, afara de faptul ca ai putea sta cu copiii, de strans, spalat, samd e chiar de toata sila si uratenia sa zaci pe telefon in vizita... voua va place de voi? Daca da, noua nu! Si stiu foarte sigur de ce vorbesc si in numele altor doamne.

Un lucru mai adaug si termin... dragul meu tatic... daca intr-o vizita (nu mai zic la gradi) nu stii care sunt hainele sotiei si ale prichindelului tau... gandeste-te sigur daca esti sigur unde vrei...

Tatici suprasaturati, mamici ingropate in propriile nemultumiri

Ma scufund incet incet intr-o societate parca desprinsa din purgatoriul lui Dante. Multe ascensioneaza, multe coboara, de nenumarate ori ne lasam mintiti si manipulati de diversi factori, de diverse automatisme... mare pacat!

Voi vorbi in acest articol despre minciuna. Minciuna in cuplu, minciuna adresata chiar noua, minciuna asta care parca umfla o bula ce ne departeaza de dimensiunea in care existam.

Intr-o nota pe facebook intrebam de ce mintim atat de mult partea masculina inca de cand le dam nastere si pana la moarte. Ne mintim baieteii, ne mintim sotii, ne mintim din nefericire si pe noi insine. Lucrand in educatie de la 19 ani si fiind crescuta de un om care a educat la randu-i am tot avut timp sa ma formez si sa invat si din teorie si din ce vad la altii si din ce am trait. Un lucru e sigur si mor de ciuda! Minciuna si victimizarea sunt la putere! Mare pierdere!

Proaspeti parinti, cupluri proaspete, toti sunt efectiv aliniati la niste etichete si niste termeni mincinosi care culmea stau la baza determinarii noastre de a merge mai departe si intr-o relatie si intr-o circumstanta si intr-un intreg... sa luam un caz... se intalneste o fata cu un baiat: el se va uita (biologic programat) la aspectul fizic unde noi fetele mintim de rupem si apoi la aspectele morale (unde noi din nou suntem canalizate si educate, dresate intr-o anumita maniera) atat cat il duce si pe el "capul". La fel si noi ne uitam la fizic si apoi la fel si fel de "conditionari" ale viitoarei relatii si iubiri. Sunt din ce in ce mai rare acele iubiri pure, gentile, armonioase unde cei 2 efectiv se indragesc si isi acorda incredere si timp pentru a creste si se ajuta neconditionat.

Cumva niste acorduri tacite sunt inodate pana la primul contact sexual, alte acorduri pana la mutat impreuna, altele pana la semnarea actului de casatorie si altele pana la unul sau mai multi copii dupa care incepe marea deznodare. Cumva cuplul se dizolva si se divide diparand usor usor cu fiecare problema aparuta si NEREZOLVATA si dispare ca prin ceata cu fiecare aspect ce doare.

Copiii nostri pe langa faptul ca vad asemenea dezmat mai sunt si alintati ca cica tre' sa vina si demonstratia aia de iubire de undeva. Atat de multe case gem de tone de jucarii ineficiente si de loc trebuincioase... of Doamne! Atata plastic si bani si resurse irosite! Da IROSITE! Copilul este astfel invatat sa se bucure doar la n cadouri nu si cand te vede (pe tine nu acompaniat de plasa plina), este invatat sa primeasca mereu fara sa dea poate nici macar o imbratisare ba chiar mai rau, e invatat sa dea aceste lucruri contra cost, atunci cand primeste ceva ori viata este fix invers!!! dai ca sa ai (pornind de la satisfactie si iubire). E in gena noastra sa alegem masculi sanatosi, fertili, feroce care sa ne dea copii sanatosi, perfecti... e oare in gena noastra sa ii mintim? A face curte, a impresiona o fata nu e egal cu minciuna (daca picati pe filiera asta e clar ca va mintiti voi, eu sigur am trecut prin lectia asta). A fi ceruta de sotie intr-un mod extraordinar si a primi declaratii (NU PROMISIUNI SAU LISTE CU PLANURI DE VIITOR SAU LISTE CU AVUTII) este ceva sublim cu care ar trebui sa hranim intreaga relatie! Cand exista si apar probleme ele trebuiesc aranjate, sustinute, intelese si parcurse cu grija de cuplu. Cuplu si timpul pentru "NOI" trebuie mereu inteles, crescut, iubit chiar daca uneori avem mare nevoie de un pic de timp pentru "eu".

Surprinzator, alarmant si chiar urat este ca ne mintim si mai urat in despartire... cand poate din furie, frustrare, angoasa, final la propriu ajungem sa ne despartim... si atunci ne mintim: "nu te mai iubesc", "nu ai insemnat nimic pentru mine", "nu-ti pasa", "oricum nu a existat nimic" plus injurii... tot minciuni. Stiu ca a te indragosti cateodata este efectiv puternic si peste puteri de inteles si stiu ca atunci cand e superb trebuie sa ne hranim fiecare celula cu acea manifestare insa stiu foarte bine ca paza buna fereste primejdia. De fiecare data cand sunteti in culmea fericirii si simtiti ca zburati luati-va un timp aparte doar pentru voi, pentru analiza... ce inseamna relatia asta atat de wow?! Ce sunt pregatit sa primesc? Ce sunt pregatit sa dau? ce vreau de fapt? Dese ori ne hranim setea de sexual, de imbratisare, de reglare a banilor, de a imparti cu cineva sau mai grav ne pieptanam egoul cu un nume, niste altfel de posibilitati... asta nu e iubirea de care e vorba pe Terra, e doar o minciuna... Avem nevoie unii de altii insa nu doar pentru a satisface ceva...

Lipsa tatilor si a masculinului in cuplu... un concept care efectiv face exact ca un ac care sare de pe disc de n ori... ah ce senzatie.... Baietii si chiar si fetele sunt cumva educati foarte dar foarte gresit. Sustinem egalitatea in simtiri si drepturi si nu e valabil, nu e adevarat! Nici macar nu ne educam astfel copiii. Fetele sunt foaaaaaarte alintate si parintii sunt extrem de permisivi si pica prada manipularii, afectiunii, frumusetii, conditionarii excelate de fiintele in dotare iar baietilor le sunt efectiv puse toate pe tava si cand nu asculta sunt batuti... WTF people????!!!!! Ce societate crestem? Pe bune ca nu reusim sa iesim din matca asta in care baietii nu stiu sincer de ce sunt protejati sa nu cumva sa isi scranteasca un fir de par iar pe ele le zapacim cu n investitii si activitati si nemarginite si nestiute garderobe si demonstratii "plastice" de iubire?  Chiar asa sa fim? Tot o mitza tupeu, pitipoance, ungrateful bitches si niste fatalai pizdificati fricosi plini de ei neintelesi, isterici fabricam??? Foarte trist! Cu atata informatie si val de schimbare la voi tot eternul "n-am timp" dainuie? Penibil! Dureros si chiar defunct!

Sa stiti ca exista terapeuti si mai ales destui intelepti care cu siguranta va vor spune lucruri pe care nu le vreti auzite insa odata constientizate vor schimba aceasta profunda nuanta de minciuna in care ne scaldam toti. Se pare ca doar pentru ca ne sunt date aceste sanse de schimbare, COPIII, noi cumva, in loc sa ii intelegem, ascultam si sa invatam de la ei, noi doar ne dam si in fata lor super mari si superi a tot stiutori si efectiv bulversam si generatiile ce vin. Exista suport! Esti tata degeaba? Esti mama cu prea multe frici si frustrari? cereti oameni buni ajutorul unui specialist!! Simtiti ca nu mai faceti fata intamplarilor din viata voastra? Cereti neaparat ajutorul cuiva care asta face, ajuta, aduce suport! Nu familia va scoate din astfel de simtiri, nu socrii, frati samd... si ei le au pe ale lor! Simti ca nu stii sa te comporti cu copilasul tau prea mult iubit? Si daca stii si crezi sigur ca tu stii totul, consulta persoane care asta fac de destul timp incat sa ii crezi pe cuvant 😅 Din inchistari si minciuni nu avem cum sa zamislim cine stie ce minuni! Treziti-va, lucrati la voi inainte de a intra in relatii bolnave din primele clipe impreuna!

Tuesday, 9 January 2018

Agresivitatea si rolul ei

Probabil va fi mult contestat si foarte neinteles acest articol insa rogu-va din start stati un pic si inspirati, beti o cana de ceai dupa ce il cititi si reveniti (inainte sa dati cu pietre, rosii, oua).
Dragii mei pot doar sa va exprim extrem de cinstit ca agresivitatea are rolul ei. Oamenii agresivi au rolul lor si nu, nu vor/ va disparea NICIODATA! Generatiile actuale lesina doar cand aud cuvantul insa eu doar atat va spun: fiind hibrizi, fiind DOAR EVOLUTIVI si ADAPTABILI agresivitatea doar isi va schimba nuanta de manifestare insa nu va pleca, nu se va estompa si nici nu va face bine decat daca ajungeti sa intelegeti pe bune ce e cu ea. Ok, blamati, jigniti, ocarati parintii care si-au batut si inca isi bat copiii. Nu sunt de acord cu agresivitatea, nu cred ca e o metoda de rezolvare ci doar o metoda de rezonanta si de pura eliberare si clar de auto- aparare. Stati un pic si ganditi... voi credeti ca s-a ajuns in acest mod de exprimare doar din pura necunostinta?????? Nu nu! Aceasta este disperarea servita pe paine dragii mei. Timpurile traite si chiar si unele actuale efectiv au scos si emana inca disperare! Blamati fara sa ajutati parinti care se manifesta agresiv? Pai asta e doar un fel de altfel de emanare tot a unei agresivitati. Cuvinte triviale, expresii de nu s-au vazut ce incearca sa spoiasca si sa ce? sa agreseze, corect? Pai articolele acelea care spun si presupun ca nu raspundem cu agresivitate la agresivitatea copiilor si semeni... unde au concluzia? Pai nu se prea poate dragii mei decat daca esti specialist si sa va spun sincer, dar sincer de tot, si atunci se produc agresari insa subtile. De ce nu acceptati fenomenul si de ce nu treceti odata la tot ceea ce inseamna gasirea de inteles si mai ales de sens si de ecou al mesajului zamislit. Multa lume este impulsiva, multa lume este fix axata pe eticheta si pe "vizibil"... dar oare ce spune mesajul interior?

Cam cum ar fi ca in toate triburile care au mai ramas doar foarte putin atinse de mintile si ideile si resursele astor muuulti si tare "intelepti si evoluati" sa ii ia sammanul sau conducatorul tribului si sa ii judece si sa faca o intreaga manifestatie cu privire la agresivitatea dintre semeni... Mai ia stai asa! Mai e ceva, zacea pe undeva scris ca un copil iti va cere iubirea in cel mai agresiv si neprietenos mod... hm.. devine din ce in ce mai interesant! Toate spuse adunate... agresivitatea este o stare de o sensibilitate egala cu iubirea insa manifestarile sale produc tot felul de rupturi si deznodaminte stranii. Este perfect normal sa ocolim acest mod de dezlantuire insa va invit sa va intrebati specialistii ce-i de facut si de ce exista si cum il putem intelege. Nu e normal sa desfiintam ceva ce efectiv e scris in noi!!!!! Pe bune, respirati un pic, asa suntem toti! Agresivitatea exista si efectiv trebuie doar sa ii dai o sansa si un pic de terapie celui care adopta o astfel de manifestare.

Parintii care isi bat copiii cu siguranta ATAT STIU, asa au fost crescuti sau efectiv acolo au ajuns in disperare si auto- distrugere ori simpla mediocritate. Chit ca ai un copil sinucigas care este foaaaaarte greu de stapanit si invatat, chit ca ai un copil care doar iti pune nervii la incercare si efectiv nu exista forma de suportabilitate, chit ca tu ai fost batut "mar" si efectiv nu ai habar nici de ce urla astia pe la tv ca cica sa nu iti bati plodul, oricare tu si oricare eu avem nevoie de un raspuns in ajutor nu de o excludere! Cine naiba ne mai credem sa tot blamam si sa zbieram fie in scris fie cu vocea sau mai rau cu fapta pe cei care agreseaza?! Nu e normal, nu noi facem aceste reguli! Multi se cred semi zei sau rupti din rai si nu e cazul! Toti suntem unici, speciali, frumosi si mai ales veniti sa ne dam tot felul de lectii unii altora. Nu vad nici un CURAJOS SI DEZVOLTAT INTR-ATAT care sa ia situatia in maini in mod cat mai pe intelesul tuturor si sa instauram in scoli si orfelinate cursuri zdravene de rezolvare amiabila, blanda, revenire in iubire fara agresivitate... si stiti de ce? pentru ca nu se cunoaste o astfel de forma de supravietuire... Forma noastra de aparare, prima care efectiv iese la raport fara sa o chemam este agresivitatea. Singura forma care iese la iveala cand sunt lipsuri grave la nivel de baza (somn, mancare, casa, nevoile primare, da?) este agresivitatea. Credeti ca nu o veti intalni in tari foarte dezvoltate? Good luck! Fiti pe pace, respirati, gasiti solutii sa fim mai bine TOTI!
( atat de surzi sa fi devenit incat sa nu mai auzim si sa nu vrem nici cum sa facem bine in jur? Atat de grav avariati sa fim sa nu intelegem ca o imbratisare, o fapta buna si clar un raspuns la un plans si un Ajutor!!pot schimba foarte mult destinul constiintei colective? toti stim ca nu mai vrem... raspunsul e in voi! veniti cu rezolvarea, iubirea, daruirea fara sa va ajunga oboaseala, nu uitati de ce si de fapt pentru cine faceti toate acestea! Pentru voi! Pentru noi, pentru ei...)

Omul, dezvoltarea personala si minciuna

Un articol destul de greoi si amplu si profund. Nu este dedicat ci este dorinta de a indrepta cumva simtirile, termenii si apucaturile generatiei ce se zbate efectiv si se accepta tot mai putin. Traim intr-un paradox! Spunem la orice accepta, ne acceptam copiii si chiar daca nu ii intelegem (si cred eu si sufletul meu ca efectiv sarim peste o etapa) insa in noi, in sine nu acceptam mai nimic ci doar reprimam sau ne frustram. Din varsarea furiei extreme si din atatea judecati, din vorbele urate zamislite de oameni care au citit insa nu trebuie sa fie intr-o anumita pozitie sau intr-un anumit loc, si efectiv nu le convine chestia asta asa ca arunca cu pietre in cei care chiar trebuie sa fie in locul astora si chiar fac treaba buna... reiese enoooorm de mare inacceptare. Nu ne mai acceptam nici cu un aspect fizic peste care ADN-ul a aruncat un fel de existenta, timpul alta... paradoxal, inventam creme si leacuri si tratamente pentru a scapa de grasimea in exces, de riduri si semne de dupa nasteri sau repaos de la viata sportiva... Sunt intristata  si usor nedumerita. Avem raspunsurile fix in fata noastra, mai frumoase, rezonante si mai clare, cumva universul sta ca o carte deschisa insa noi efectiv ne acoperim ochii in continuare cu ceva si zicem pass!

Subiectul articolului este clar dezvoltarea personala. Aceasta dezvoltare la care avem adjuvanti, auxiliari, psihologi, terapeuti, coaches, healeri, clar vazatori, vraci, vrajitoare, shammani, pleade intregi de oameni cu har, ghizi pe bune. Mai avem si copy paste-uri sau wanna be-uri, tepari. Acei oameni care poate chiar au reusit sa investeasca intr-un curs sau o carte si care bine inteles ca reactioneaza interior insa le-o ia razna mintea sa spunem, crezand ca au gasit fantana care te face a tot puternic si nemuritor si dragalasii, din pur exces de zel ajung sa dezghioage si sa destrame si ceea ce fac bun cei din pleiada sa spunem asa, cei cu har, cu o astfel de structura. In secolul prezent si in 2018 oamenii efectiv nu vor sa mai sufere, nu isi mai accepta nici problemele, nici infatisarea si nici semenii.. e trist rau de tot! Este chiar egal cu refuzul dezvoltarii... Atat timp cat iti acoperi sa nu zic spargi oglinzile de langa tine (oamenii cu care interactionezi vrand nevrand), atat timp cat in loc sa te descoperi si sa iti adori templul- corp tu cauti metode doar pentru a-l schimba (desi corpul e doar o harta, niste pagini care efectiv iti arata vizibil unde esti si unde gresesti) suntem si esti foarte departe de un adevar pe care nici nu vrei sa ti-l asumi si nici nu il vei intelege prin ceea ce faci.

Avem traume, suferinte, lectii, oameni care vin si ne dau "la temelie" pana simtim ca se clatina si cerul. Pana nu intelegi de ce au existat si de ce vin nu vei putea ierta, parcurge, face pace. Anii trecuti aveam un soi de lectii acum, altul. Nimic nu poate fi usor datorita complexitatii noastre ca entitati existente in acest spatiu si in asemenea manifestare. Lectiile sau traumele, depinde ce am ales, exista doar pentru a ne face mai puternici. Cand zic ca nimic nu e intamplator, apoi nu zic doar cand dau de o persoana la care ma gandeam pe strada, zic ca, atragem si avem nevoie de intamplari, conexiuni fie degajari de conflict fie de dragoste, atasamente de-o potriva fiind tocmai precum suntem prezenti aici. Nimeni nicaieri nu o sa iti dea o lectie dragalasa, usurica, nimeni nu o sa te mangaie pe cap si sa zica... now fly! Ha ha! Am facut asa un soi de tragedie si un soi de trairi pasiv- apatice, depresiv- masochiste iar viata este pentru acel har divin, vital, frumos, colorat viu, infloritor.

Este teribil ce le facem copiilor! Este teribil si covarsitor ce ne producem noua! Suntem aceeasi oameni! Suntem aceeasi samanta, destul de modifcata insa fix inspre aceeasi greseala! Ce pacat! Generatii muuuult inaintea noastra au ajuns la extinctie din fix aceleasi greseli. Copii extra protejati, parinti dementi prin manifestari de tot soiul, fabricarea de erori si iluzoriu mai mult decat de iubire si de existenta in acord cu legile universului. Mereu le spun prietenilor mei: o relatie nu este doar iesit la film sau pur si simplu bun si frumos... astea-s pregatiri maica! Pregatiri penru lectii ce urmeaza! Nu va mai suparati pe ceilalti inainte sa va trageti o sedinta de meditatie interioara... atata risipa de energie, de materie si de existenta nu am vazut de foarte mult timp! Fiti atenti la mesaje, la semne, fiti blanzi cu voi, cu cei din jur. Doar voi va puteti da comfort si acomodare la lectii mai mult sau mai putin profunde. Lasati-va copiii sa traiasca si ascultati-i mai mult decat sa-i invatati... de ce sa ne ferim de trairi, de ce sa stam sa calculam si sa judecam mereu si mai ales sa cerem? suntem aici sa oferim si sa invatam, nu intelegeti? De ce nu intelegeti?

Saturday, 30 December 2017

Bunele maniere in retelele virtuale

De cele mai multe ori observ comentarii transante, atacatoare si de prost gust in retele de socializare din partea a diverse persoane cu grade foarte diferite de cultura si scoala. Totusi, cumva, acest mediu virtual unde bunul simt ramane probabil inchis in corp sau dupa vreo usa toti ne napustim unii asupra altora sau cu siguranta scrisul scoate si mai clar ceea ce ai tu de lucrat la tine (dinspre interior catre exterior). As vrea sa pun la punct cateva aspecte, regasind astfel niste reguli ce degaja bun simt si mai ales o atmosfera amiabila, destinsa, de care avem nevoie toti. Cateva sfaturi puteti gasi aici sau aici insa cred ca mai multe intrebuintari si garantat semnificatii le puteti intelege si parcurge in articolul de fata.

Incep prin a ma lega de propriile postari de pe propriul perete virtual fie el facebook, twitter, insta. Te gandesti la ceva, ai chiar ceva de anuntat sau un simplu check in, perfect! Maniera totusi trebuie sa fie pe intelesul tuturor. Daca de exemplu dai un check in fara o parere, fara a da de inteles ce iti place si ce nu, cum ai ajuns acolo... e fix un zero sau efectiv o lauda care deja este destul de exclusa de multi. Daca simti nevoia sa te descarci, sa faci o pagina de jurnal... si eu am fost sfatuita sa nu fac asta si in nici un caz chiar public sau pe grupuri, da-ti silinta sa iti ramana imaginea la care ai lucrat zeci de ani prin acumulare de cursuri, tabieturi si cunostinte macar la limita asimilarii informatiei. Fiind prezentata tuturor o pagina de jurnal, o parere, o forma de manifestare TREBUIE sa iti asumi comentariile si unfriendurile si reactiile clar venite in echilibru si perfect proportionate cu degajarea persoanala. Judecatile intre colegi, parinti, companii, sunt efectiv de prost gust si chiar daca au un efect de PR de guerrilla acolo vor si ramane si culmea, de multe ori persoanele angrenate in fel si fel de discutii cu injurii si judecati care de care mai bandajate in cuvinte parca desfigurate si asurzite, discutii in care etichetam si efectiv ne dam mari ca noi detinem adevarul absolut nu fac decat sa DISTRUGA!!!! amicitii, prietenii, convietuiri, comunitati, imagine, samd. Este extrem de grav sa ne ratoim atat de anost si efectiv tâmp fara sa cunoastem vocea interlocutorului, fata, mimica, cazul respectiv in totalitate. Afara de graba de a ataca, de a intra in defensiva, graba de a biciui si batalia orgoliilor deja jenanta si penibila multi dintre noi simtim nevoia sa taiem efectiv "in caren vie". De ce atata agresivitate, atata departajare? Oare nu se intelege efectul? Ramai singur... e mai greu sa lucrezi la tine singur, e oribil sa fii singur!

Cand efectiv dai cu degetul pe ecran si iti atrage atentia ceva... un eveniment, un post, un comentariu, o discutie, niste poze... sfatul si mai ales rugamintea mea de la suflet la suflet este sa fiti retrasi, ramaneti impersonali, formali, degajati chiar daca sunteti perfect cunoscatori iar daca nu, sincer nici macar un like nu as atribui in aceste conditii si sa va spun de ce. Daca dai like macar citeste toooot ce scrie la detalii, intereseaza-te deschizand linkurile si pozele din discutia evenimentului, da un "interested" macar ca sigur nu vei fi prezent si doar mai apoi incearca, in mod cat mai delicat sa iti exprimi simtirea. Chiar azi nenumarate persoane si-au dat cu parerea fix precum gastele despre un eveniment despre care nu au inteles ce presupune si ce are la baza. Ce-i drept titlul isi merita aceasta pedeapsa, etichetari, vorbe de prisos si "dat de toti peretii" si inca nu s-a intamplat respectivul eveniment. Multi nu au citit tot, multi nu au stiut despre ce vorbesc chiar cu totul insa peste 10 oameni au vorbit despre asta in niste "note" aspre", daunatoare in special comunitatii deoarece majoritatea sunt oameni foarte importanti si foarte bine stiuti in judet... Ne arogam niste drepturi care nu au sens si nici bun augur... sa dai din degete sa scrii prostiute si mai ales fara sa stii siiiiigur despre ce e vorba in acel eveniment e foarte grav!!!! Sa te apuci sa jignesti si sa arunci cu cuvinte e si mai grav. Lipsa de respect virtual, aceste nesabuinte si atata superficialitate dauneaza grav relatiilor inter umane, perceptiei initiale de la om la om. Feriti dupa niste ecrane luminoase dezlegam egoul si il facem cadou crezand ca totul ne este cuvenit... revin la bunul simt!!!! Revin la masura de binete, la stima de sine si la faptul ca poti fi un curcubeu intre norii cuiva. Cunoasteti foarte bine detaliile si doar apoi scrieti ceva si doar daca insemnati ceva in domeniul de activitate al acelei recenzii, altfel sunt diverse posibilitati de vot sau manifestari raportate la reactiile umane.

Cand vezi un eveniment si il vezi si iti trezeste ceva si dai going... te mai si interesezi cu un telefon, ba mai si dai confirmare de participare... practic rezervi un loc, provoci niste asteptari, niste resurse... e grav daca nu te si prezinti, e si mai grav daca nu te sinchisesti prin orice forma sa nu anunti ca efectiv nu poti sa vii nici tu, nici un prieten sau inlocuitor. Vedeti voi, oamenii care vor sa faca, oamenii care isi dau silinta sunt mereu descurajati de astfel de intamplari sa le spunem... sau de astfel de situatii. Prioritizarile personale spun foarte mult despre tine! Atat timp cat si confirmi si ocupi astfel o sticla de apa, un corn, un scaun, orice, nu imi pasa... efectiv ii poti lua sansa altuia. In primul rand ii iei sansa celui ce a inchiriat o sala, a platit pt apa ta, a platit un fotograf unde sigur te-ai fi etichetat tu cu mandrie... de ce ar mai face cineva ceva pentru dezvoltarea sau bunul tau plac atata timp cat tu te comporti asa... e si mai grav cand asa ceva se intampla la un eveniment gratuit... rasu plansu pe cuvant. E vorba de respectul de sine, e vorba de principiile pe care trebuia sa le fi dobandit pana la varsta asta, e vorba clar, de imaginea ta. Deci daca nu te prezinti si totusi ai dat join sau going si ai si confirmat ca vii adu un prieten, un sot, pe cineva interesat, da-ti silinta si fa echitabila treaba asta... pierderea e de ambele parti si e pricinuita de tine!

Cand reactiile prin emoticoni sau emoji sunt cumva destul de greu de inteles de catre cel ce a postat ceva... sinchiseste-te sa te explici. Trebuie foarte bine inteles ca mediul virtual este mama sau miezul sau nucleul zamislirilor temperamentelor si educatiei noastre. Este clar mai aproape de sine de emotii si mult peste controlul nostru. A fi respectuos, retinut si a incerca sa fii cat mai placut si mai putin agresiv si mai mult idealist este foarte important. In era in care toti suntem geniali si specialisti si coaches si efectiv stim tot si toti cu siguranta suntem oglinzi unii pentru ceilalti, va rog, tot de la suflet la suflet... lucrati cu grija la ceilalti, aveti grija de voi prin a va respecta, emancipa cuvintele si reactiile, fiti blanzi, acordati respect, bun augur. Daca va sunt straine aceste cuvinte va pot indruma sa degajati zambete nu ranchiuna, va rog sa subliniati caracteristici pozitive sau care v-au atras atentia placut. Ce este negativ trebuie expus intr-o forma efectiv clara, respectuasa, obiectiva, scurt si la obiect! Suntem toti in sfera nedreptatii, rusinarii, lipsei de empatie si a batjocurii, e cazul, secolul si momentul sa schimbam modul de abordare! Fiti pozitivi, concisi, optimisti, dovediti si manifestati iubire! Va invit sa ne zambim virtual si sa lucram unii la altii cu mai multe efecte de tandrete si respect!

Wednesday, 15 November 2017

Scrisoare adolescentelor (sau ce incepe la voi fetelor la 12 ani)

Ah, am zis sa nu scriu, sa ma abtin, sa nu ma bag insa nu imi poate tacea gura si nu vor mainile sa se opreasca pana nu termina ce am de spus! Dragutelor, mai mult sau mai putin iubite de "soarta" stati cat mai mult copii! Copiii au cele mai putine respaonsabilitati, cele mai multe ore de joaca, au cele mai frumoase momente si zile de nastere si toate sunt aranjate de parinti si bunici. Copiii au cele mai frumoase manifestari si culmea chiar si barbatii se dau in vant dupa accentul copilaresc salbatic. Mereu privesc cu atat de mult amar si scarba si oripilare atatea fete cu obrazul ROOOZ de fard, cu unghii de cativa centimetrii buni, un Iphone sau Samsung impaslit de Swarovski si aur, cosuri ascunse de Channel sau cine stie ce nebunie normal, mult prea scumpa. Tocuri, parfumuri, gene, genti, bla bla bla!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Gesturi atat de vulgare si atat de "out there" vis a vis de baieti!!!!!!!!!! OMG! De ce toate astea? de ce? Chiar credeti ca va va placea cineva vreodata mai mult decat voi? Am ajuns la o varsta ce apropie 40. Am facut multe prostioare, am si invatat mult, am experimentat dupa 18, 19 ani si ce voi vreti sa experimentati de pe la 13- 15 ani, am gadgeturi si conditii si tocuri si nume "cu greutate" mereu in preajma mea, am ce visati voi si ce nu. Un singur lucru ne difera! Eu ma iubesc pe mine! (si pe copiii mei, logic) Eu ma plac pe mine in cea mai mare parte asa cum sunt! Stiu, Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine...pot sa va spun doar atat! Una e sa definesti niste trasaturi, una e sa repari sau maschezi finut anumite cicatrici sau cosuri sau semne de nastere, alta e sa iti bagi buzele in fiecare zi in diverse chestii sa ti se umfle ca dupa bataie si sa iei cine stie ce pastile ca sa slabesti aiurea samd... Pe cuvant fetelor, domnisorelile acelea dragalase, pline de inocenta sunt cele mai placute de baieti! Ok, epileaza-te, fa-ti parul, ingrijeste-te insa acest trend over rated de diva like, aceste ifose si atat de multe, prea multe masti de femeie matura si poternica... ih! bleah! Acceptati-va rolurile si lucrati cu sarguinta la ele. Nu toate aveti buze carnoase sau culoarea unui capuccino catifelat si savuros! Nici toti barbatii nu mor dupa fix acest fashion label! Sunt multi indragostiti de arta, de perspicacitate, de zambet natural, de niste forme exact asa cum sunt ele lasate de Dumnezeu! Fete la clasa a 12a mai voluptoase si deschise si mai kinky decat in filmele porno, da-o in colo de treaba ca fiecare rol isi are si timpul si farmecul ei, frumusetea nu inseamna agresivitate! Chiar nu va poate nimeni egala in ceea ce sunteti in stare sa debitati! voi! fara un parfum, fara un stil aparte, fara o eticheta si atatea masti! Sexul asta nu a fost lasat sa fie facut de copii! Este efectiv o mare tampenie sa incep doar sa ma gandesc si sa imi amintesc la discutiile auzite despre profesori, despre sex oral cu nu stiu care (cu bani, logic), betiveli si furaciuni de la parinti! Doamne fereste! Eu asa ceva nu am facut nici dupa 20! E f important sa iti gasesti iubirea si de sine si pentru partener, e foarte important, interesant si extrem de important pentru tine, familia ta si pentru familia care o vei zamisli la un moment dat ca intimitatea sa fie la cote maxime cu sotul, cu partenerul ales... Poate unele dintre voi va ganditi vreo clipa la concurenta... nu exista asa ceva! Fiecare e unica, deosebita si cu siguranta are foarte multe daruri pe care trebuie sa stie sa le etaleze! Nu este o cursa pentru ascunderea defectelor si operarea partilor ce sunt altfel decat asa cum gandim ca ar fi estetic! De fapt ce este estetic? si de ce conteaza mai mult decat cultura generala, proiectele in care sunteti implicate si inteligenta emotionala? Eu, posesoare de 2 baieti va garantez si va declar cinstit ca ii voi invata sa placa omul ingrijit, femeia in toata deplinatatea cuvantului, inteligenta emotionala si responsabilitatea, asertivitatea, bunul augur! Una este eleganta, alta este prosteala, vulgarul, sclavul banului! Voi decideti! Vedeti ce vreti sa faceti peste 20-30 de ani cu toate selfiurile si tonele de creme si fard atat de departe de a fi necesar...

Tuesday, 14 November 2017

Ai emotii deci existi!

Un eveniment plin de surprize. Unele foarte placute, altele prea putin placute. Un eveniment care a redat metode de a infrunta si alunga frica, furia, frustrarea (paper therapy, EFT, respiratie, scrisul pe o foaie de hartie sau de ce nu mototolirea, strangerea unei hartii cat mai strans). Un eveniment foarte frumos si bine pregatit de toti cei 3 traineri (care desi nu s-au sincronizat in agende s-au sincronizat in fata publicului mai mult decat as fi sperat). Un eveniment care a evidentiat si a initiat invitatia la a fi original, a trai si a intelege emotiile si a le reda in termeni ce le definesc. De foarte multe ori este lasat loc de interpretare atat la nivel lexical cat si la nivel empatic si dezacordurile astfel infiintate ne departeaza foarte mult de intelesul propriu. Titlul ales de Claudius este unul frumos si real deopotriva, fara emotii nu suntem reali, nu transmitem mai nimic si nu ne putem intelege pe noi. Am avut placerea sa gust din cafeaua Liegeois si sa ma bucur de amintirea evenimentului prin poze facute de Photografeelings. Partea mai putin placuta a fost faptul ca oamenii in general nu isi mai tin promisiunile sau confirmarile. Au fost persoane care, daca au sunat, au sunat cu aproape o ora inaintea inceperii evenimentului sa spuna ca nu mai vin... prea multe asteptari avem de la cei din jur si prea putine de la noi... un echilibru probabil nu ar fi de prisos. Eu multumesc foarte mult si invitatilor si trainerilor si celor de la Vigo pentru gazduire si minunatul comportament ce l-au avut si daca vreodata voi mai face vreun eveniment sper sa vad entuziasmul prezent decat cel virtual. Multumesc tuturor pentru feedbackul pozitiv si pentru aplauze si aprecieri si implicare.